EP 101: Cervantes

Eu cu cine gândesc? - Podcast de istorie și filozofie cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan

În acest episod, discutăm despre Miguel de Cervantes și opera sa majoră, Don Quijote. Cervantes ocupă un loc similar cu Rabelais în literatura franceză, dar se diferențiază prin contribuția sa la nașterea romanului modern. Dacă Rabelais este cunoscut pentru operele sale satirice, Cervantes creează ceva unic, parodiind romanele cavalerești medievale și introducând un nou tip de narațiune. Don Quijote se deosebește prin dinamismul interior al operei și prin evoluția personajului principal, spre deosebire de personajele statice din literatura medievală.

Cervantes scrie într-un context cultural și politic unic, în timpul secolului de aur al Spaniei, marcat de mari figuri literare și artistice ca Tirso de Molina, Calderon și Velasquez. Viața lui Cervantes a fost una de contrast: tânăr, a participat la renumita bătălie de la Lepanto și a trăit sub Filip al II-lea, în perioada de apogeu a Spaniei. Ulterior, a avut o viață mai puțin glorioasă, confruntându-se cu dificultăți în carieră și chiar închisoare. Această dualitate a vieții sale se oglindește într-un fel în destinul romanului și în transformările prin care trece Don Quijote ca personaj.

Don Quijote, influențat negativ de prea multe lecturi cavalerești, încearcă să revitalizeze un cod de onoare desfășurat într-o lume care nu-l mai recunoaște. Adesea batjocorit și înfruntând multe peripeții, Don Quijote descoperă că cei care râd de el sunt adesea mai ignoranți sau nemernici decât el însuși. Gesturile și noblețea sa cuceresc și înduioșează, ridicând întrebări profunde despre nebunie, idealism și adaptare.

Tehnicile narative introduse de Cervantes includ utilizarea unui narator nesigur și relația complexă dintre cititorii primei părți a romanului și personajele din a doua parte. Prietenia dintre Don Quijote și Sancho Panza, cu dinamica lor în schimbare, constituie un element central. Aceasta nu doar că ilustrează complementaritatea dintre personaje diferite, dar și subliniază cum această inedită combinație înnobilează și transformă protagonistul secundar. Prin aceste inovații, Don Quijote de Cervantes a reconfigurat fundamental peisajul literaturii europene, marcând nașterea romanului modern.